Tataie

Mi-am adus aminte in aceste zile de un text pe care l-am scris in urma cu 5 ani. Era necesar in cadrul unei evaluari in cadrul facultatii dar tot ceea ce e scris acolo ramane valabil pentru totdeauna.

*Indicaţi o persoană care a exercitat o influenţă puternică asupra dumneavoastră şi descrieţi această influenţă.

Persoana care şi-a pus amprenta asupra deciziilor pe care le-am luat şi care de cele mai multe ori au fost cele mai bune a fost bunicul meu.
Bunicul meu a murit la şaizeci de ani, la câteva luni după ce eu împlinisem vârsta de treisprezece ani. Amprenta pe care a lăsat-o asupra mea şi amintirea sa au fost prezente mereu în preajma deciziilor importante pe care le-am luat în ultimii şapte ani. Pentru mulţi dintre noi părinţii sunt persoanele care îşi pun amprenta cel mai mult asupra caracterului nostru însă, alaturi de acestia, bunicul meu a fost langa de mine aproape tot timpul în primii ani ai vieţii mele. Este important ca cineva să îţi ghideze schema unei scări a valorilor pe care să o poţi urma cu uşurinţă. Întotdeauna am avut un exemplu în ceea ce priveşte munca recompensată. Am învăţat că munca cinstită şi realizată cu plăcere nu poate aduce decât satisfacţii. Ştiu că, atât timp cât a trăit, bunicul meu a fost întotdeauna atent în ceea ce priveşte cursul rezultatelor şcolare şi a fost foarte mulţumit la fiecare succes al meu. Acest lucru nu a făcut decât să-mi doresc să fiu admis într-unul din liceele cu tradiţie din Bucureşti şi, mai târziu, să acced în învăţământul superior chiar în cadrul Universităţii. Bunicul meu nu a avut studii superioare însă a demonstrat de nenumărate ori că spiritul şi-l făureşte fiecare după pricepere iar şcoala doar îl îmbogăţeşte. Revenind la ceea ce priveşte munca cinstită şi realizată cu plăcere pot spune că urmez această regulă de când am fost angajat, în urmă cu puţină vreme. Mulţumită bunicului meu nu a fost o greutate să realizez că şi cel mai neînsemnat lucru poate avea influenţe uriaşe în anumite momente.
O altă însuşire a personalităţii mele, apropierea de ceilalţi oameni şi plăcerea lucrului în echipă, reprezintă o altă marcă puternică a influenţei bunicului meu. Consider că fiecare persoană este pusă, mai devreme sau mai târziu, în faţa propriului ego şi depinde de personalitatea fiecăruia să reacţioneze intr-un fel sau altul. Am ales să nu fiu singur, am ales să am prieteni, aşa cum a avut şi bunicul meu. Mi-am dorit întotdeauna să fie cineva acolo, în spatele meu, cineva care să mă ţină atunci când ceilalţi mă dau deoparte şi, totodată să mă împingă în faţă pentru a le demonstra tuturor că împreună putem reuşi întotdeauna ceva. Paradoxal, după moartea bunicului meu, am ales să fiu singur o vreme pentru că pierdusem acel sprijin pe care abia începusem să-l descopăr. Nu am încercat niciodată să mă feresc de oameni. Ştiu că încrederea în oameni reprezintă o lamă cu două tăişuri însă ştiu de asemenea că există în fiinţa umană o genă a recunoştinţei iar persoana ajutată îţi poate fi recunoscătoare toată viaţa.
Pot spune că bunicul meu m-a învăţat să fiu om. M-a învăţat ce înseamnă valorile, mi-a arătat ceea ce poate face munca în viaţa fiecăruia, m-a învăţat ce înseamnă să fii recunoscător însă fără a renunţa vreodată la demnitatea mea, m-a învăţat să îi iubesc pe cei din jur şi, cel mai important, m-a învăţat să gândesc de două ori înainte de a lua o decizie.

Portocaliu

Parca si alegerile de anul asta sunt tot sub semnul portocaliului, dar nu in caelasi mod ca cele de acum cinci ani. Si acum vad portocaliu in stanga si in dreapta insa de aceasta data parca totul e impotriva lor. Dincolo de faptul ca toata aceasta campanie este un balci/circ care merge spre extremul grotesc, portocaliii isi dau in petec cu fiecare ocazie.

Trebuie sa recunosc, nu voi vota cu Traian Basescu; pentru ca nu are pregatirea, tinuta si diplomatia necesare unei asemenea pozitii. Mai mult, in fiecare zi vad lucruri care nu doar frizeaza bunul simt dar aduce atingere fiecarei persoane, cetatean al acestei mununate tari, care nu a fost luat de valul promisiunilor si al contextelor psihologice create artificial.

Oare in campanie nu se tine cont de faptul ca imaginea conteaza? Ma intreb asta pentru ca am vazut cum oameni imbracati in portocaliu te agreseaza vizual si verbal la iesirea din supermarket sau chiar pe scara blocului. Nu mai are rost sa spun ca cei cu geci portoocalii sunt fie elevi fie persoane de o calitate morala si intelectuala indoielnica. Se pare ca asa se doreste promovarea valorii politice prin intermediul nonvalorii umane. Asta spune ceva atat despre valoarea individului care candideaza cat si despre prostitutia sociala s unei parti a populatiei.

- tin sa mentionez ca am vazut grupuri cu geci de diverse culori si din partea celorlalti candidati insa cei portocalii m-au impresionat profund, de aceea am facut referire la ei –

Deunazi il vedeam pe Traian Basesscu intr-un clip electoral. Ghiciti ce facea…isi asuma intrarea in Uniunea Europeana, isi asuma castigarea procesului de la Haga privind platoul continental al Marii Negre si multe altele de acest gen, cu scopul de a evidentia rezultatele in politica externa ale administratiei conduse de dumnealui. Probabil a uitat in acel moment ca “Marea Neagra e lac rusesc” sau ca Uniunea Europeana sta cu ochii pe noi “ca pe butelie”, pentru a folosi o expresie populara.

Dincolo de aparitiile tragi-comice ale presedintelui Traian Basescu sunt interventiile tragice ale Elenei Udrea. Stimata doamna ministru a intrat in direct la emisiunea realizata de Robert Turcescu la Realitatea FM. Pretinzand ca nu ar fi Elena Udrea, dupa ce a fost intrebata de catre realizatorul emisiunii, doamna ministru a tinut o intreaga pledoarie pentru presedintele Basescu si pentru partidul pe care il reprezinta. Luni, la cateva zile dupa emisiune, este intrebata de cativa reporteri daca dumneaei a fost cea care a intrat in direct la Realitatea FM. raspunsul e naucitor si ilogic. Doamna Udrea mai intai spune ca nu stie despre ce e vorba, pentru ca ulterior sa afirme ca sustine intru totul cele spuse de ascultatoarea lui Robert Tircescu, totul pentru a incheia apoteotic cu un raspuns de genul – nu stiu, ma informez si va raspund.

Si, totusi, intrebarea a fost – ati intrat in direct la Realitatea FM la emisiunea domnului Robert Turcescu?
Asa cum spuneam…bunul simt e o notiune pur teoretica.

S-a mai intamplat ceva interesant in ultimele zile. La inceputul saptamanii urmaream “Sinteza Zilei” (acum opozantii lui Voiculescu si partizanii lui Basescu var scapa fie un cuvant, fie o expresie mai mult sau mai putin ortodoxa) si am vazut clipurile pe care Traian Basescu le-a realizat impotriva realizatorilor de emisiuni de la Antena 3. Dincolo de faptul ca din inaltul functiei pe care o detine asa ceva nu se cade, sloganul sau intrebarea principala a spoturilor e “VOTEZI TELEVIZORUL?”. Acum, eu nu am studii de specialitate insa inclin sa cred ca presedintele a fost sfatuit gresit. De ce spun asta? Pai cat de logic este sa te adresezi unui public consumator de televiziune atacand televiziunea si totul printr-un spot…ati ghicit, VIDEO. In concluzie, faci un spot video pentru ca cei carora te adresezi sa ignore opiniile exprimate prin intermediul televizorului.

la sfarsitul campaniei poate se vor sterge toate cu buretelem un potop va readuce lucrurile la normalitate caci, asa cum insusi presedintele afirma…afara ploua!

P.S.: Am vazut inregistrarea emisiunii “Tu decizi pentru Romania” de la TVR, in care a fost invitat Traian Basescu. Intr-un moment de disperare, cand moderatorii se pregateau sa iasa din emisie, Basescu ii roaga sa-l mai lase 30 de secunde pentru a lespune romanilor ca se pare ca iesim din criza. Ciudat, mai ales ca, daca imi aduc bine aminte, acum ceva vreme nu ieseam din criza si depindeam de bani de la FMI. Cam nehotarat domnul presedinte…mai ales cand isi da seama ca pierde.

Domnul Gheorghe Dinica

A incetat din viata inca un OM. Un OM care a reusit prin talentul si daruirea sa sa ofere nenumarate clipe de liniste, de reverie, de introspectie si, poate, unora dintre noi, de fericire.

As minti daca as spune ca ii cunosc indeaproape realizarile profesionale insa pot spune cu placere / mandrie ca am avut ocazia sa il vad jucand in cateva piese. Am apreciat constiinciozitatea si dorinta de a oferi celor ce il priveau si ascultau tot ceea ce avea mai bun.

Momentul este cu atat mai trist cu cat in lupta zilnica dintre oameni si suboameni, un mare OM a incetat sa mai fie.

M-a bucurat putin faptul ca o mica parte a televiziunii a inteles importanta si solemnitatea momentului si a reactionat ca atare, aici referindu-ma la TVR, care a difuzat o inregistrare a emisiunii Eugeniei Voda al carei invitat era chiar actorul Gheorghe Dinica. Aceasta scurta bucurie a fost insa rapid acoperita de miicimea si derizoriul care ne inconjoara in acest moment si care provine, cu preponderenta, din spectrul politic.

Multumim pentru frumosul pe care ni l-ai oferit Domnule Gheorghe Dinica!

Odihneasca-se in pace!

Sila

Duminica seara eram in masina cu tatal si cu sora mea. Mergeam pe Calea Victoriei cand, la un moment dat, schimb banda pe care circulam. In spatele meu, un “bizon” imi face semne cu farurile sa ma dau la o parte. Ajungem la semafor iar ilustrul reprezentant al regnului animal ma impinge putin cu masina de la spate.
Plecam de la semafor, ma depaseste, ca un descreierat, imi taie calea, pune frana in fata mea si ma blocheaza in plin bulevard. Se da jos, vine la geam si urla ca cu m-am dat la o parte si a fost nevoit sa franeze. Ii spun pe un ton mai mult decat civilizat ca avea viteza cam mare iar eu am schimbat banda regulamentar.

Degeaba, aproape ca facuse spume la gura. Ma injura si ma scuipa in fata. Tata nu se poate abtine si vrea sa se dea jos dar imbecilul il strange cu portiera. Un tip ceva mai rational coboara din masina cercopitecului si il trage inapoi pe acesta.

FORD FIESTA – B 71 DZF – FERITI-VA!

Ce e mai trist e ca nu am fost atat de surprins de ce s-a intamplat.

Tot ce mi-a ramas dupa acest moment a fost SILA. Asta in timp ce candidatii neamului promoveaza revolutia bunului simt. In Romania? Momentul propice a trecut, nu ramane decat sa ne ferim si sa ne protejam.

Aaa…inca ceva…uitati-va la cei cu copii de pe strada, din parcuri, si spuneti-mi cati dintre ei par oameni decenti atat din punct de vedere psihic cat si material si cati sunt romi (ca sa fiu politically correct), saraci sau parveniti. Poate veti vedea si prapastia care se adanceste si, de ce nu, viitorul Romaniei.

Pic nu mai e…

Piky, un nume atat de popular printre “cateii de buzunar”…asa era si catelusa mea si a tuturor celor care au iubit-o. De aseara nu mai e.
Au trecut aproape 11 ani si jumatate de cand am vazut-o prima oara. Era putin mai mare decat palma mea. Eram la tara, la bunici, intr-o vara de ‘98. A trecut atat de mult de atunci si ea ne-a fost alaturi in toti acesti ani. Nu a existat noapte in care sa nu fie macar cu unul dintre noi. Noaptea trecuta a fost prima…imi place sa cred ca exista si pentru catei un loc linistit unde merg dupa ce mor, asa cum oamenii cred ca pentru ei exista Raiul.
In ultimele luni, ea ma antrena sa ies din casa de mai multe ori pe zi. In perioada asta de lipsa de activitate, ea era una dintre putinele constante din viata mea…la 12…la 16…la 22… Aseara a fost pentru ultima oara ora 22…si a fost mai trist ca niciodata…
Ceva s-a rupt in mine aseara si lumea mea nu va mai fi niciodata la fel…lumea intreaga o cuprindea si pe Pic…

Un sfert de veac

25 de ani de la 4 august 1984…un sfert de veac din ceea ce reprezinta viata mea. Sa-mi pun o dorinta? Sincer, nu stiu ce sa imi doresc (acum unii dintre voi probabil se gandesc ca am totul).

Dar in ziua asta ma gandesc la oamenii care mi-au fost aproape in ultimii ani sau care mi-au influentat viata intr-un fel sau altul. Spre surprinderea mea, sunt destui, insa nu voi mentiona nume. Unii dintre ei poate se stiu iar unii dintre ei cu siguranta nu. Important e ca fiecare si-a adus contributia la ceea ce sunt eu azi, ca om.

Azi imi e dor de ziua mea de nastere asa cum era ea cand eram copil. Uneori era o petrecere cu copiii din bloc, nu de alta dar am fost multi copii in perioada aceea si toti eram copii cuminti. Uneori ziua mea venea dupa o noapte de asteptare in casa bunicii de la tara. Imi asteptam parintii si stiam ca o surpriza va fi nelipsita…si niciodata asteptarile nu mi-au fost inselate. In alti ani, amintirea zilei de nastere este legata de anuala vizita la nasa, sora tatalui meu. Nu intamplator este acest lucru intrucat ziua tatalui meu este pe 5 august si acela este locul in care se simte linistit si odihnit in putinul timp liber al verii pe care il numeste concediu.

A trecut un sfert de veac in care am consumat si am luat, dand insa prea putin inapoi. Si imi doresc atat de mult sa pot rasplati ajutorul si faptele bune oferite dar nu pot.

Voi pune capul pe perna in aceasta seara bucuros ca aceasta zi a trecut, bucuros ca am scapat de povara ei…pentru ca nu ma pot ridica la inaltimea sa in acest an… Poate anul viitor viata imi va oferi ocazia de a face o sarbatoare din aniversarea zilei mele de nastere… Pana atunci insa…

Un om bun

Ce ne face buni sau rai? Ce ne face sa ne consideram buni sau rai? Ce face/ nu facem pentru ca ceilalti sa ne vada intr-un anume fel si oare intentiile si faptele noastre sunt intotdeauna voite/constiente?

Asa ajung sa ma intreb atunci cand am prea mult timp liber. Acum cine va citi textul asta o sa se gandeasca la faptul ca prea mult timp petrecut in casa dauneaza grav sanatatii. Dar incercati un moment de sinceritate cu voi insiva, va rog; un moment de genul celor cu care nu va intalniti pentru ca fie nu aveti timp fie aveti mintea plina cu “problemele cotidiene”.

Si asa ma indepartez de subiect. Acum voi spune ca sunt un om bun si o voi face fara pic de modestie. Si plecand de la ideea asta mi-am adus aminte de o vorba care suna cam asa: “Lucrurile bune se intampla oamenilor buni”. Nu vreau sa ma victimizez dar probabil o voi face spunand ca in ultimul an am avut impresia ca m-am straduit si am incercat si foarte putine lucruri bune au venit catre mine. Am impresia ca am facut un pas inainte si doi inapoi dar ma simt impacat cu mine. Pot sa pun capul pe perna seara si sa dorm linistit. Am ajutat pe cine am putut si cum am putut si nu am avut intentia de a face rau nimanui.

Pentru mine e o reusita importanta ca om. Sper sa nu pierd asta niciodata. cu toate acestea nu pot spune ca ma simt linistit dar exista de fiecare data un element in jurul meu care ma sustine in a nu renunta la aceasta liniste mult dorita.

Luati-va un moment din alergatura catre destinatia la care nu veti ajunge niciodata la timp, oricat v-ati grabi. Uitat-va in ochii unui copil, mangaiati un caine, vorbiti cu cineva (nu neaparat prieten / se pare ca avem mai multe de invatat de la cei pe care nu-i cunoastem decat de la cei pe care ii numim prieteni), fara a va uita la ceas, fara a va gandi ca TREBUIE sa ajungeti undeva sau sa faceti ceva. Nu TREBUIE nimic. Daca am fi mai sinceri cu noi si cu ceilalti si fiecare si-ar juca rolul astfel incat sa nu-i afecteze/impiedice pe ceilalti poate am fi mai buni, sau cel putin am incerca sa fim. Pana atunci voi continua sa vad oameni ipocriti, parveniti, retardati/handicapati din punct de vedere al comunicarii interumane.

O viata avem si fiecare o foloseste dupa cum il duce capul. Merita sa irosim timpul prefacandu-ne sau sapand groapa altuia sau incercam sa ne gasim linistea? Fiecare are de luat decizia asta si fiecaruia ii este teama. Asa cum ne e teama atunci cand crestem, atunci cand cunoastem, atunci cand dobandim responsabilitati si mai ales atunci cand nu le putem face fata.

P.S.: E durros cand lumea se misca in jurul tau si nu esti implicat. Oricat ti-ai dori, oricat ai tine la oameni, uneori vei fi lasat deoparte si aproape intotdeauna vei fi dezamagit. Dar sta in natura noastra sa ne ridicam si sa facem primul pas. Si nu, mintea mea inca nu a plecat de acasa. E poate mai stabila ca niciodata si fiecare zi reprezinta o noua lectie. Unele se repeta pentru ca nu le intelegem dar altele…ne fac sa fim nu stiu daca mai intelepti dar cu siguranta mai lucizi ca niciodata.

Cristian Preda si Gigi Becali

Am urmarit cu mai mult sau mai putin interes intreaga campanie electorala incheiata cu alegerile pentru Parlamentul European. Sincer, parca mai interesat am fost de prezenta la vot. Am banuit ca va fi undeva intre 25 si 30 de procente si nu m-am inselat. Dincolo de acest lucru, am vazut cateva lucruri care nu au facut decat sa confirme mocirla cu care ne-au obisnuit partidele politice.
And the winners are…prin excelenta, Gigi Becali si Elena Basescu.
Sa incepem cu Elena Basescu pentru ca prea multe lucruri nu ar fi de spus. Toata lumea a vazut cat de bine vorbeste si cat de frumos se exprima. Eu cred ca gandeste mult si cand trebuie sa exprime i se inghesuie cuvintele si ajunge sa se balbaie . Dincolo de asta, strategia cu participarea ei ca independenta a dat roade. O persoana a reusit sa stranga aproximativ 15 % din cat a reusit sa stranga intrag partidul. Pe langa acest lucru stau si ma gandesc oare cati absolventi de stiinte politice sau studii europene s-au frustrat vazand-o pe Elena Basescu europarlamentar. Sa continue studentii, masteranzii, doctoranzii in asemenea domenii sa studieze si sa aprofundeze tot ceea ce tine de aria lor de expertiza iar Elena Basescu sa le tina locul in Parlamentul European. La urma urmei, cati dintre noi au tatal presedinte de stat? Unii vor zice ca e o rautate si ca Elena Basescu a candidat independenta pentru a arata cine este ea cu adevarat si pentru a demonstra ca poate reusi si fara partidul patronat de tatal ei. Dar sprijinul logistic (si nu numai) al PD-L si numele Basescu nu au avut nici o importanta?
Si acum sa ajungem la subiectul acestui post, si anume, cum au reusit Cristian Preda si Gigi Becali sa ajunga colegi in Parlamentul European. Se gandea Cristian Preda atunci cand studia la Sorbona si isi construia identitatea sa liberala (de care acum a uitat mai mult sau mai putin) ca il va avea coleg in PE pe distinsul Gigi Becali, un cioban care nu stie ce face PE, nu vorbeste limba engleza si cu siguranta nu are habar de politica in general dar a avut sansa de a fi cooptat de CV Tudor in acest proiect creat chiar de schizofrenicul conducator al PRM. Intrebarea fireasca ce imi apare in minte acum este: a ajuns Gigi Becali atat de sus sau Cristian Preda atat de jos?
Nu intamplator am scris despre Cristian Preda pentru ca mi-a fost profesor. Un inflacarat liberal care si-a parasit convingerile pentru a intra in mocirla politica aparand culorile PD-L-ului. Parca imi si imaginez o pauza la Parlamentul European in care Cristian Preda si Gigi Becali se intalnesc si discuta problemele arzatoare discutate in cadrul PE sau, de ce nu sa isi solicite unul celuilalt ajutorul in alte chestiuni politice de maxima importanta. Faceti un exercitiu de imaginatie si spuneti-mi apoi cum a sunat dialogul dintre cei doi.
Si daca ati vazut cum a decurs aceasta campanie electorala si cine a ajuns sa ne reprezinte in PE, sa vedeti ce va urma in toamna…asta nu a fost nimic

Training…

It’s been more than a year and a half since my last international training. I really miss …the people, the ideas, the projects. I could name this year and a half as “time to grow up”. I tried to get a serious job, to leave my parents house but only some of these things became reality and you know that when you pass through hard times you usually remember the best moments in your life.
That is why I’m trying to reach you through this text. I remember that I really felt like I was doing something for the others by taking part in these programs and writing youth projects. I remember about you all and how I felt then. I would like to know how are you doing or how many projects have you completed since we last talked. I wish for the opportunity to get together with some of you to work on a project. I already have a couple of ideas and I’m willing to share them with you if you are interested.
Other wise I hope you’re all ok, healthy and happy.

All the best from Bucharest

Andrei

Mizerii pe piata muncii

N-am mai scris de mult aici. Din pacate nu am scris nu pentru ca mi-a fost prea bine ci pentru ca am avut “norocul” sa dau peste tot felul de firme ce profita de naivitatea celor ce isi cauta disperati un loc de munca in acest moment. Acum nu ma refer decat la Bucuresti dar sunt sigur ca mai sunt cazuri de acest gen si prin alte orase.
Si daca tot fac afirmatii de acest gen, sa va ofer si exemplele:

1.OPTIONS INTERNATIONAL – o asa-zisa firma care ofera servicii turistice. Daca ati urmarit de curand emisiunea “Reporter special” de la antena 3, se pare ca deja s-a inchis insa merita sa va spun despre ce e vorba si cum sunt abordati “clientii”.
ANGAJATI / CLIENTI – Aceasta a fost o firma care a avut grija sa pagubeasca si angajatii si clientii. Prin acest lucru, vreau sa spun ca persoanele angajate acolo nu au fost plateite si nu au avut carte de munca. Pe langa acest lucru, firma dispunea de anumite angajate care prestau si servicii mai intime pentru unii clienti (asta nu s-a spus in investigatia de la antena 3). In ceea ce ii priveste pe clienti, acestia erau contactati telefonic, la intamplare, si erau anuntati ca ar fi castigat un premiu (ceasuri sau televizoare). Erau, totodata, invitati la o prezentare a unor oferte turistice,fara a avea obligatia de a achizitiona vreuna dintre ele, iar apoi urmau sa isi primeasca si premiul. Evident ca premiul respectiv era intotdeauna un ceas (prin tragere la sorti) si, de cele mai mult ori, nu ajungea niciodata in posesia persoanei respective, intrucat accentul se indrepta ulterior catre vacanta.
La prezentarea firmei aparea un cetatean britanic, cu titlul de manager al companiei, care oferea un pachet turistic ce se presupunea a costa in jur de 8000 de euro iar ei il ofereau pentru doar putin sub 1000 euro. Urma o licitatie si o negociere intr-un zgomot infernal (cu un contract care nu stipula nivelul serviciilor si o persoana care nu avea habar de ceea ce propune). Finalitatea era semnatura clientului pe contract si plata vacantei in aceeasi zi. Ceea ce nu stia clientul era ca de vacanta urma sa nu mai beneficieze vreodata.
In privinta angajatilor, in principal fete, acestora li se spunea ca vor insoti clientii si le vor oferi lamuriri privind ofertele propuse. Fetele apareau in fata clientilor fara vreo pregatire in prealabil si nu incercau decat sa ii convinga, fara a le oferi vreun argument rational. Insa cel mai solid argument ramanea pretul excursiei.
Asa ca, daca aplicati la vreo agentie sau firma ce are activitati in domeniul turismului si implica licitatii pentru excursii la preturi foarte mici, feriti-va. Firma asta, care a mai activat si in Arad si Timisoara sub numele de First Choice Marketing (dar care facea acelasi lucru) este unul din bastarzii crizei…

2.Bizz Tizz – firma de organizare evenimente. Ati auzit de Evolore? Aceeasi firma, acelasi produs, aceeasi practica. Din nou, feriti-va. Daca nu stiti ce face firma, voi explica pe scurt. Aceasta firma are anunturi pe e-jobs si bestjobs pentru asistent manager si organizator de evenimente fara a-si da numele. In anunt nu apare numele firmei, apare confidential. Sunt selectati o serie de candidati, invitati la interviu unde, surpriza, nu este vorba despre nici un job. Este vorba de o propunere pentru un curs care se presupune a fi certificat de ministerul muncii. Cursul costa 250 ron, dureaza 3 zile (a cate trei ore) si apoi primesti o diploma semnata de asa-zisul trainer (fara certificare, fara pregatire in domeniu)…o bucata de hartie fara nici o insemnatate. Prostia merge pana acolo incat au fost chemati la interviu la Bizz Tizz oameni care au facut cursul la Evolore  Nu va angajati acolo pentru ca nu veti da decat peste oameni nervosi ca nu au fost chemati pentru un job si nici bani nu veti castiga. Daca nu ma credeti, aplicati la unul dintre posturi si veti vedea cu ochii vostri.
Profitul – merge la director, angajatii sunt amagiti cu diverse modalitati de promovare si oportunitati de cariera.
Aici aveti anuntul postului si link-ul:

http://www.bestjobs.ro/locuri-de-munca-asistent-manager/24114/asistent+manager/5

asistent manager (totul cu litere mici) – confidential
Descrierea postului:
- participa la negocieri impreuna conducerea firmei
- organizeaza evenimente de afaceri pentru companie si clienti
- evalueaza si recomanda managerului noii angajati
- intocmeste agenda managerului si tine evidenta documentelor

Cerinte:
- disponibilitate pentu calatorii in strainatate
- abilitati de negociere si convingere deosebite
- orientat spre succes si cariera

Oferta (bonusuri, beneficii):
salariu fix + prime si bonusuri de succes

+

Agent de vanzari

Descrierea postului:
- intalniri cu clientii
- negocieri, incheieri de contracte

Cerinte:
- putere de convingere
- orientat spre succesul negocierii

Oferta (bonusuri, beneficii):
Comision din contractele incheiate. Nu se ofera salariu fix.
Interviu Online – 1 intrebari

3.Capital Group of Central Europe – firma de brokeraj, dupa cum afirma cei care sunt acolo. Angajeaza masiv, in fiecare saptamana oameni pe care sa ii faca “brokeri”. Oamenii chemati la interviu parca sunt luati de pe strada. Nu spun de unde au luat cv-ul, nu selecteaza un anumit tipar. Cheama pe oricine si promit castiguri de mii de euro in 2-3 luni, de parca tot ce zboara se mananca. Tin la tinuta business desi nu este nevoie, veti intelege de ce.
La interviu vin si pana la 10 oameni o data (interviu de grup) – prima proba, un chestionar cu intrebari de genul: ce ziare cititi, cine este presedintele frantei + ceva calitati si neajunsuri pe care fiecare si le identifica. Dupa o analiza competenta si de profesie timp de vreo 30 de sec in care intervievatorul iese din sala, jumatate sunt trimis acasa. Am uitat sa precize ca intervievatorul este un cetatean ceh, dupa spusele sale, care nu poate spune nici un cuvant in limba romana dar intelege absolut orice (dubios e putin spus). In a doua parte a interviului de grup, intervievatorul pune cateva intrebari de genul – de obiei mintiti? Dupa acest interviu, pentru cei selectati urmeaza o saptamana de training in care li se prezinta cateva notiuni de baza privind bursa si tranzactionarea actiunilor dupa care isi incep minunatul job. Ce presupune acesata? Presupune o tinuta business, un telefon mobil si o baza de date (imprimata). Apoi, apelatul eventualilor clienti (oameni care, eventual, urmeaza sa vina la o prezentare care a ajuns deja celebra – vezi – http://www.catavencu.ro/sa_continuam_sa_pierdem_bani_pe_bursa-6440.html ).
Inutil sa spun ca nu se incheie contract de munca si ca persoanele apelate au mai fost apelate de zeci de ori, si-au pierdut rabdarea si poate te si injura. Cat despre miile de euro…

Deci, atentie la angajatorii fantomaticii, bastarzii crizei economice mondiale. Oricat de disperata ar fi situatia si oricata nevoie ati avea de bani, nu va compromiteti personal si profesional si nu ajutati aceste mecanisme sa prospere. Nu veti avea nimic de castigat (financiar) si poate altii va vor considera pe voi vinovati pentru ceea ce vor pierde ca urmare a contractelor cu aceste firme.

Aveti grija si multa bafta