After TIFF

Weekend-ul trecut am ajuns din nou la Cluj, chiar dacă mă întorsesem de doar o saptămână şi jumătate de la TIFF. Cine ştie cum stau din punct de vedere financiar probabil se întreabă cum reuşesc să tot plec din Bucureşti dar este vorba de o chestiune de oportunităţi. Dincolo de asta încerc să spun DA oricărei ocazii care apare.

Mulţumită unor oameni grozavi am avut parte şi de cazare şi de distracţie. Nu o să îi numesc aici pentru că nu vreau să îi expun opiniei publice

Şi dacă nu am apucat să spun până în acest moment, acum pot să afirm cu siguranţă că mi-ar plăcea să stau la Cluj. Şi nu, nu neapărat pentru că o mână de oameni s-au purtat mai mult decât frumos cu mine (deşi contează enorm) ci pentru că e un loc în care mă simt ca acasă (şi prin asta nu mă refer la Bucureşti).

Prin urmare, dacă mai era nevoie, încă o dată Clujul m-a convins. Le sunt recunoscător celor pe care i-am cunoscut acolo în ultima vreme că m-au ajutat să încep să gândesc pozitiv. Mi-au arătat că nimic nu poate fi prea rău şi că jumătatea plină a paharului este întotdeauna la locul ei.

Si, totusi, ceva lipseste…